miercuri, 15 mai 2013

Prietenul tau este un Loverboy?


Tehnica de recrutare a tinerelor de către reţelele de trafic de persoane este denumită metoda „prin îndrăgostire”, iar cel care o practică este denumit de către specialiştii structurilor de prevenire şi combatere a fenomenului ca “loverboy”. 
Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP), instituţia publică cu atribuţii de coordonare, evaluare şi monitorizare la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane, atrage atenţia asupra acestei metode internaţionale – „loverboy”. Aceasta este utilizată şi în România, ţară de origine, iar adolescenţii trebuie să fie informaţi cu privire la pericolele ascunse dar actuale din comunitate. Astfel, în perioada 12 septembrie – 18 octombrie (Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane) ANITP va implementa o campanie de informare desfăşurată la nivel naţional. 
Prin intermediul celor 15 centre regionale se va lansa campania de informare şi conştientizare a metodei de recrutare denumită „loverboy”. În cadrul campaniei, vor fi prezentate, în instituţiile de învaţământ din toată ţara, în special în licee, diferite cazuri ale unor victime ale acestor “loverboys”. Totodată, va fi prezentat şi filmul “Loverboy”, regizat de Cătălin Mitulescu, care este inspirat din mai multe poveşti reale ale victimelor traficului de persoane. Apreciem iniţiativa realizării unui film românesc, recunoscut la nivel internaţional, care atinge această problematică în contextul diversificării informaţiilor adresate tinerilor. 
ANITP avertizează că această problemă este una la nivel naţional şi internaţional, existând din ce în ce mai multe astfel de cazuri. Tinerele trebuie să fie informate cu privire la tehnica menţionată mai sus şi să realizeze primejdiile unei relaţii cu un “loverboy”. 

luni, 13 mai 2013

Statistici privind traficul de fiinte umane in Romania











Profilul victimelor in cazul traficului cu copii



Dintre cazurile de copii asistate de către OIM, categoria de vârstă cea mai des întâlnită
este 15 – 17 ani, majoritatea covârşitoare fiind fete. Nivelul de educaţie al copiilor este
scăzut, aceştia abandonând şcoala. Copiii provin în special din zona Moldovei, din familii
dezorganizate, în care sărăcia accentuează toate celelalte probleme (alcoolism, abuz,
violenţă fizică şi verbală). Familia este caracterizată de asemenea de un nivel redus al
educaţiei. Relaţiile copilului cu familia sunt slabe, acesta fiind astfel mult mai vulnerabil
la influenţe exterioare.
Un alt factor care contribuie la vulnerabilitatea copiilor sunt „poveştile de succes”:
cazurile persoanelor care au fost plecate în străinătate şi care s-au întors după o perioadă
scurtă de timp cu sume mari de bani. Din acest punct de vedere, zona nordică a ţării este
cunoscută ca o importantă sursă a emigraţiei ciclice pentru muncă. În aceste condiţii este
relativ uşor să recrutezi un copil utilizând false promisiuni de muncă în afara ţării. De
asemenea, există familii care pleacă împreună cu copiii în afara ţării sau îşi dau
consimţământul pentru ca aceştia să călătorească singuri sau însoţiţi de alte persoane
(rude, prieteni, cunoştinţe), neştiind sau nevrând să ştie la ce fel de „muncă” vor fi supuşi
copiii.
S-a constatat că o caracteristică importantă a copiilor care părăsesc ţara o reprezintă
percepţia acestora asupra posibilităţilor de realizare personală în locul/ţara nativă. Având
un nivel al şcolarizării şi al pregătirii profesionale scăzut, copiii percep viitorul lor în ţară
ca fără posibilităţi de a avea un trai decent. De asemenea, lipsa informaţiilor despre
modalităţile legale de a munci într-o altă ţară (vârsta minimă legală, acte necesare,
pregătire profesională) îi fac vulnerabili în faţa unor promisiuni de slujbe foarte bine
plătite şi care nu necesită o pregătire specializată.

TRAFICUL DE COPII




Prezentul studiu şi-a propus să analizeze traficul de copii în scopul exploatării sexuale şi
a exploatării prin muncă, fără a minimaliza extinderea sau efectele traficului în scopul
transplantului de organe sau a adopţiilor ilegale. De asemenea, autorii s-au concentrat
asupra traficului de copii din România în alte state europene, evidenţiind în acelaşi timp
lipsa studiilor asupra traficului intern de copii, fenomen semnalat de jurnalişti în ultima
perioadă.
România este în primul rând o ţară de origine pentru victimele traficului de fiinţe umane.

US Department Report7 caracterizează România ca ţară de origine şi de tranzit în special
pentru femei şi fete traficate în Bosnia, Serbia, Macedonia, Kosovo, Albania, Grecia,
Italia şi Turcia în scopul exploatării sexuale.
România se poziţionează între fostul bloc sovietic şi ţările fostei Iugoslavii care au suferit
nu doar efectele negative ale tranziţiei, ci şi consecinţele războiului. Datorită poziţiei sale
geografice, România este o importantă rută (ţară de tranzit) pentru victimele traficului din
Republica Moldova, Ucraina şi, uneori, din unele ţări asiatice.
Până în 2002, zona Balcanilor reprezenta principala arie către care erau traficate
persoanele din România, de aici fiind repatriat numărul cel mai ridicat de victime.
Persoane din România şi din Republica Moldova8
 erau traficate prin România cel mai
adesea în Serbia şi Muntenegru, iar de aici în alte ţări balcanice sau vest europene. Cazuri
de femei şi copii traficaţi din România au fost raportate în Bosnia şi Herţegovina,
Macedonia, Muntenegru şi Serbia (inclusiv Kosovo). De asemenea, astfel de cazuri sunt
întâlnite în ţări vest europene ca Belgia, Luxemburg şi Franţa. În afara Europei, cazuri
izolate de victime din România au fost raportate în Cambogia, Canada sau Africa de  Sud.

Un raport ECPAT9 din 2001 identifica principalele destinaţii ale victimelor traficului din
România ca fiind:
- Belgia (fete şi băieţi traficaţi în scopul exploatării sexuale de către grupuri
organizate din Albania)
- Italia (după Albania, România este a doua ţară de origine a copiilor traficaţi în
Italia)
- Norvegia
- Olanda (în special băieţi).
Raportul din 2002 al institutului de cercetare Protection Project10 evidenţia faptul că la
nivel naţional 50% din femeile traficate din România provin din nord estul ţării.

Începând cu anul 2003, principalele destinaţii ale victimelor traficului din România sunt
Spania, Italia, Franţa, Olanda, Austria şi Grecia. Cel mai mare număr de copii traficaţi şi
de copii separaţi au fost returnaţi din aceste ţări. Această schimbare în destinaţiile copiilor
victime ale traficului este în strânsă legătură cu migraţia pentru muncă, dar şi cu cererea
din aceste ţări.
Deşi nu există statistici oficiale privind victimele originare din alte ţări găsite în
România, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul
prevenirii traficului şi asistării victimelor traficului de fiinţe umane evidenţiază faptul că
o parte din victimele traficului aflate iniţial în tranzit prin România, rămân în ţară unde
sunt exploatate. Considerăm astfel că sunt necesare investigaţii privind traficul de copii în
scopul exploatării sexuale şi a exploatării prin muncă în România ca ţară de destinaţie.
Lipsa datelor este caracteristică, aşa cum am menţionat anterior, şi în cazul traficului
intern. Jurnaliştii prezintă cazurile unor copii implicaţi în prostituţie sau în muncă forţată,
traficaţi chiar de părinţii lor sau de persoane care îi au în îngrijire. Considerăm că
problema traficului intern necesită atenţie atât din partea instituţiilor statului responsabile,
cât şi din partea organizaţiilor neguvernamentale.

3.1. Statistici privind traficul de copii
Pentru moment nu există o metodologie la nivel mondial prin care să se estimeze numărul
victimelor traficului. În România, deşi au fost înregistrate progrese în prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane, nu există o statistică unitară privind victimele
repatriate. Diferiţi actori sociali oferă date statistice care reflectă grupurile ţintă asupra
cărora se concentrează: OIM – repatrieri voluntare, Ministerul Administraţiei şi
Internelor – numărul minorilor neacompaniaţi repatriaţi prin intermediul acordurilor
bilaterale, ONG-uri – cazuri asistate. În unele situaţii, aceeaşi victimă este cuprinsă în
statistica mai multor instituţii/organizaţii, astfel încât este imposibilă o estimare clară la
nivel naţional a numărului şi caracteristicilor sociale ale victimelor repatriate.
Pactul de Stabilitate evidenţia în 200311 faptul că în perioada ianuarie 2000 – mai 2003 sau asistat în România un număr de 778 victime ale traficului. Numărul victimelor de
cetăţenie străină asistate în România se ridică la 40. Aceste date cuprind în principal
femei şi fete care s-au întors voluntar în România prin intermediul programelor de
asistenţă conduse de OIM şi alte ONG-uri.
Din statistica oferită de OIM reiese faptul că numărul copiilor repatriaţi, victime ale
traficului, a cunoscut fluctuaţii în ultimii ani. Începând cu anul 2000, copiii reprezintă un
10 Institut de cercetare privind drepturile omului din cadrul Universităţii Johns Hopkins (School of
Advanced International Studies), Washington
11 Facts and Figures.Regional Clearing Point, First Annual Report, 2003, Stability Pact
18procent de aproximativ 23% din totalul victimelor repatriate (figura 1). În 2003, copiii au
reprezentat un procent de 18,4% din totalul victimelor asistate de OIM. Chiar dacă
numărul copiilor repatriaţi este mai mic în 2003 comparativ cu perioada 2000 - 2002,
OIM exprimă îngrijorarea faţă de tendinţa de scădere a vârstei copiilor care devin victime
ale traficului. Între 2000 şi 2003, OIM a asistat un număr de 161 copii traficaţi.

Datele din figura 2 arată faptul că segmentul de vârstă cel mai afectat de trafic este 18 –
20 de ani. Aceasta este însă vârsta la care tinerele sunt repatriate, neprecizând cu 
exactitate vârsta la care au fost recrutate. Luând în considerare faptul că „perioada de 
trafic variază de la două luni la doi ani”12, se poate afirma că unele dintre persoanele 
adulte repatriate au devenit victime ale traficului când erau minore.
Date oferite de Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog 
evidenţiază faptul că în anul 2002 un număr de 59 de copii repatriaţi au declarat că au
fost traficaţi. Dintre aceştia, 22 de copii au fost implicaţi în comiterea de furturi, 31 au
fost constrânşi să practice cerşetoria, iar 6 fete au fost obligate să se prostitueze în folosul 
traficanţilor. 
În anul 2003, un număr de 1034 de copii au fost returnaţi de pe teritoriul a 25 de ţări
europene, ponderea cea mai mare având-o Italia (296 copii), Franţa (96 copii), Belgia (77 
copii), Germania (76 copii), Spania (75 copii) şi Austria (68 copii). Până în martie 2004, 
dintre aceştia au fost audiaţi un număr de 402 copii, 93 declarând că au fost victime ale 
traficului de fiinţe umane. Deoarece o mare parte din aceşti copii nu pot fi intervievaţi 
imediat după repatriere (sunt traumatizaţi, speriaţi, iar o relaţie de încredere trebuie să se 
stabilească cu persoanele care îi au în grijă), Direcţia Generală de Combatere a Crimei 
Organizate şi Antidrog estimează că până la mijlocul anului 2004 vor fi intervievaţi toţi 
copiii repatriaţi în 2003. 




LEGISLAŢIE NAŢIONALĂ



Legislaţie naţională
Primele acte legislative privind explicit traficul de fiinţe umane datează din anul 2001.
Legislaţia actuală se referă la traficul de fiinţe umane, cuprinzând prevederi specifice
privind traficul de copii, denumit „trafic de minori”.
Până la apariţia normelor speciale în materie de trafic de persoane conţinute de Legea nr.
678/2001 activităţile infracţionale aflate în legătură cu exploatarea şi traficarea
persoanelor erau în mod lacunar incriminate în Codul Penal, sfera acestor acţiuni ilicite
fiind mult restrânsă, sancţionându-se numai
- lipsirea ilegală de libertate (art. 189),
- sclavia (art. 190),
- supunerea la muncă forţată sau obligatorie (art. 191),
9- proxenetismul (art. 329).
În acest context legislativ, pe de o parte, rămâneau nesancţionate o serie de activităţi
ilegale desfăşurate cu scopul de a favoriza traficarea persoanelor, iar, pe de altă parte, nu
se asigura o protecţie juridică eficienta împotriva tuturor formelor de acţiune prin care
sunt susceptibile a se realiza comerţul şi exploatarea fiinţelor umane.
Deosebirile esenţiale introduse de noua legislaţie constau în aceea că, pe de o parte, în
conţinutul legal al infracţiunii de trafic sunt enumerate toate activităţile ilegale
susceptibile a contribui la realizarea traficării persoanei şi sunt avute în vedere toate
formele de exploatare, în timp ce în conţinutul infracţiunilor cuprinse în Codul Penal sunt
cuprinse numai anumite activităţi infracţionale (de ex. îndemnul ori înlesnirea
practicării prostituţiei, ori recrutarea unei persoane în scopul de a practica
prostituţia, la infracţiunea de proxenetism, ori supunerea unei persoane la prestarea
unei munci în contra voinţei sale, în cazul infracţiunii de supunere la muncă forţată
sau obligatorie etc.) şi sunt avute în vedere forme distincte de exploatare a fiinţei umane
( din punct de vedere sexual, din punct de vedere al muncii etc. )
Legea penală, în general, cât şi legea penală în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic
de persoane se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României, precum şi
infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau
dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară. De asemenea, legea penală se aplică
infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra vieţii unui cetăţean roman sau prin
care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român,
când sunt săvârşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul ţării, punerea în mişcare a acţiunii penale făcându-se numai cu
autorizarea prealabilă a procurorului general.
Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât cele arătate mai sus, săvârşite în afara
teritoriului ţării, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază
pe teritoriul ţării dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a
fost săvârşită sau dacă făptuitorul se afla în ţară. Pentru infracţiunile îndreptate contra
unui cetăţean roman, infractorul poate fi judecat şi în cazul în care s-a obţinut extrădarea
lui. Aceste dispoziţii nu se aplică însă în cazul în care, potrivit legii statului în care
infractorul a săvârşit infracţiunea, exista vreo cauză care împiedică punerea în mişcare a
acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când
pedeapsa este executată sau considerată ca executată. Art.7 din Codul Penal prevede
expres că dispoziţiile prezentate mai sus se aplică numai în cazul în care nu se dispune
altfel printr-o convenţie internaţională, iar în art.8 se arată că legea penală nu se aplică
infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către
alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse
jurisdicţiei penale a statului roman.
Dispoziţia specială a Legii nr. 678/2001 conţinută în art. 19 se referă la aplicarea
obligatorie a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prevăzute de art. 118 c. pen. în
situaţia în care s-a stabilit existenţa infracţiunii şi a vinovăţiei făptuitorilor. În acest sens,
10banii, valorile ori alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor reglementate
în acest act normativ, ori bunurile ce au servit la săvârşirea acestor infracţiuni precum
şi categoriile de bunuri enumerate în art. 118 c.pen. sunt supuse confiscării. Sunt
considerate bunuri ce au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au
folosit la realizarea transportării persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste
persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.
Art.20 din Legea nr.678/2001 prevede şi o cauză de impunitate, respectiv, persoana
care a fost supusă traficului, care a săvârşit infracţiunea de prostituţie prevăzută de
art.328 C.pen., nu se pedepseşte pentru această infracţiune dacă mai înainte de a se fi
început urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic încunoştinţează autorităţile
competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce
făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora. Aceasta este o prevedere
foarte importantă, deoarece astfel se înlesneşte urmărirea şi pedepsirea făptuitorilor,
persoana vătămată având, de cele mai multe ori, un rol însemnat în desfăşurarea urmăririi
penale asupra acestora şi, în final, în condamnarea acestora.
Prevederile legale referitoare la serviciile sociale şi drepturile garantate prin lege pentru
victimele traficului de fiinţe umane (Legea 678/2001) sunt:
- protecţie şi o asistenţă specială, fizică, juridică şi socială
- dreptul la recuperare fizică, psihologică şi socială.
- victimele pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistenţă şi protecţie a
victimelor traficului de persoane; centrele trebuie să ofere condiţii civilizate de cazare şi
igienă personală, hrană, asistenţă psihologică şi medicală.
- victimelor cazate temporar li se asigură de către asistenţii sociali din aparatul
consiliului local în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea centrele, informaţii
şi consiliere pentru a beneficia de facilităţile asigurate prin lege persoanelor
marginalizate social.
- Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă din judeţele în care se înfiinţează şi
funcţionează centrele organizează, dacă este posibil, programe speciale de scurtă durată
pentru iniţierea sau formarea profesională a victimelor cazate. De asemenea, asigură, cu
prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în
vederea identificării unui loc de muncă.
- Victimelor traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe sociale, cu
prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 678/2001, adoptat la 13 martie 2003, suplimentează
prevederile legii 678/2001 şi ale Planului Naţional privind prevenirea şi combaterea
traficului de fiinţe umane. Articolul 53 (4) stipulează faptul că minorilor li se acordă
protecţie şi asistenţă specială, în raport cu vârsta lor. De asemenea, Regulamentul
detaliază responsabilităţile instituţiilor statului în prevenirea şi combaterea traficului de
fiinţe umane, stabilind şi modalităţile de repatriere a cetăţenilor români victime ale
traficului pe teritoriul altor state.
11Pe baza prevederilor acestor norme metodologice s-a constituit, fără personalitate
juridică, Grupul Interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de
prevenire şi combatere a traficului de persoane.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 105/2001 privind graniţele României, modificată prin Legea
39/2003, stipulează pedepse pentru trecerea ilegală a frontierei. Sancţiunea închisorii
contravenţionale poate fi aplicată minorilor peste 16 ani, în acest caz limitele sancţiunii
prevăzute în ordonanţa de urgenţă fiind reduse la jumătate. Pentru copiii sub 16 ani se
aplică prevederile legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
Aceste noi dispoziţii vin în ajutorul organelor de cercetare penală pentru urmărirea şi
judecarea cazurilor de trafic. Prevederile referitoare la protecţia martorilor precum şi
regimul favorabil al sancţionării copiilor care săvârşesc infracţiunea de trecere
frauduloasă a frontierei pot ajuta în cursul strângerii probelor ce formează materialul de
urmărire penală a infracţiunilor de trafic. Aceste prevederi sunt de natură a încuraja
victimele traficului în a depune mărturie.
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate, defineşte printre
altele ca infracţiuni deosebit de grave proxenetismul, traficul de fiinţe umane şi sclavia.
Un grup organizat în scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni deosebit de
grave (aşa cum sunt definite de lege) este considerat un grup criminal. Reprezintă
infracţiune iniţierea, organizarea, apartenenţa sau sprijinirea prin orice mijloace a unui
grup criminal, fiind pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi. Legea este focalizată asupra definirii procedurilor la nivel naţional şi asupra
cooperării internaţionale în scopul prevenirii şi combaterii crimei organizate.
Un alt aspect deosebit de important este stoparea adopţiilor internaţionale în 2001, prin
Moratoriul impus de către Guvernul României, datorită legislaţiei neacoperitoare în acest
domeniu. Dreptul la o familie prin adopţie constituie un drept fundamental şi se aşteaptă
ca legea copilului şi legea privind adopţia să fie finalizate şi adoptate până la sfârşitul
anului 2004.


Traficul de persoane, domeniu verificat de experti europeni la Bucuresti

O delegatie a Grupului de experti privind combaterea traficului de persoane (GRETA), din cadrul Consiliului Europei, evalueaza Romania in acest domeniu incepand de marti pana vineri.
Reprezentantii Consiliului Europei vor evalua stadiul primei etape de implementare a Conventiei Consiliului Europei impotriva Traficului de Fiinte Umane, ratificata de Romania prin Legea nr. 300/2006, se arata intr-un comunicat remis Ziare.com.

In cadrul evaluarii, institutiile cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii traficului de persoane, precum si cele implicate in procesul de asistenta a victimelor, vor participa la o serie de convorbiri oficiale cu membrii delegatiei GRETA, in cadrul carora vor prezenta principalele repere si evolutii ale luptei antitrafic.

Din partea Ministerului Administratiei si Internelor, la rundele de convorbiri oficiale vor participa reprezentanti ai Agentiei Nationale impotriva Traficului de Persoane, Inspectoratului General al Politiei Romane, Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, Oficiului Roman pentru Imigrari precum si ai Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza".

Alte institutii publice cu atributii in domeniu supuse evaluarii sunt Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Sanatatii, Agentia Nationala pentru Rromi. 

Stire preluata dupa http://www.ziare.com

Despre taficul de fiinte umane



COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE 
(DREPT MATERIAL ȘI DREPT PROCESUAL)

AUTORI:
Mihaela VIDAICU
Igor DOLEA


Conceptul de trafi c nu este unul nou, pentru prima dată fi ind uti lizat în secolul
XVI, în calitate de sinonim pentru comerţ. Astf el, acest termen nu avea conotaţii negati ve. Totuși, către sec. XVII trafi cul a început a fi asociat cu vînzarea ilicită și/sau neloială
a mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafi c se înţelegea, în mare parte, vînzarea de droguri și arme, către sec. XIX această noţiune mai includea și comerţul cu fi inţe umane
tratate ca bunuri și vîndute în sclavie. Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost scos
în afara legii spre fi nele sec. XIX. La începutul sec. XX, termenul de trafi c se referea, de
obicei, la „comerţul de sclavi albi”, care reprezenta circulaţia peste fronti erele interna-
ţionale a femeilor și copiilor în scopul practi cării prosti tuţiei. Doar spre fi nele anilor `90
trafi cul a fost asociat cu prosti tuţia și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor. Odată
cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea trafi cului de
persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate
(Protocolul de la Palermo, 2000), în domeniul trafi cului au fost inserate două inovaţii.
În primul rînd, a fost adoptată o defi niţie internaţională comprehensivă a trafi cului
de fi inţe umane. În al doilea rînd, și mult mai important, defi niţia oferită de Protocol
este una destul de exti nsă privind domeniul de aplicare și inserează munca forţată ca
unul dintre scopurile trafi cului, pe lîngă scopul exploatării sexuale. În ti mp ce Protocolul enunţă cîteva disti ncţii certe între trafi cul în scopul exploatării sexuale și trafi cul în
scopul exploatării muncii și a serviciilor (precum și practi cile referitoare la sclavie sau
similare sclaviei și servituţii), trebuie de ţinut cont că exploatarea sexuală nu reprezintă
muncă forţată. În general, trafi cul, la moment, se referă la circulaţia persoanelor, de
multe ori ilegală, peste hotare sau pe teritoriul aceluiași stat, fenomen tratat ca o acti -
vitate comercială care fi nisează cu exploatarea prin muncă sau sexuală.


Fenomenul trafi cului de fi inţe umane poate avea mai multe trăsături, după
cum urmează:
− Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, trafi cul de persoane include
sclavia, munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fi zică și psihică a persoanei, fi ind pe deplin justifi cată aprecierea că trafi cul de fi inţe umane este o formă a
sclaviei la început de mileniu.
− Sub aspect economic, trafi cul presupune: interese fi nanciare (profi turi uriașe),
reţele regionale și internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafi c și pe baza cărora se realizează acti vitatea de trafi care).
− Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susţin
trafi cul sînt sărăcia accentuată a victi melor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea
în sine, eșecurile în viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale, către
Est, unde piaţa prosti tuţiei este mai tentantă.
− Din perspecti va valorilor sociale lezate, persoanele trafi cate sînt reduse la condi-
ţia de „marfă”, sînt dezumanizate treptat, fi indu-le lezate senti mentele cele mai profunde, trauma suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.
− Din perspecti va implicaţiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ulti mii ani,
trafi cul de persoane devine un fenomen naţional și transnaţional, fi ind favorizat de
procesul general al globalizării și de uti lizarea tehnologiilor moderne.
− Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profi turi uriașe pentru trafi canţi,
care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în conti nuare a acti vităţilor ilicite.
Prosti tuţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor și copiilor) consti tuie principalul
scop al trafi cului și modalitatea de obţinere a celor mai mari cîști guri. De asemenea,
trafi cul de fi inţe umane se realizează în scopul folosirii la munci forţate, comiterii de
infracţiuni prin constrîngere, de către victi mele traficului și prelevării de organe (victi -
mele sînt bărbaţi, femei, copii).

Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului trafi cului de fi inţe umane, putem evidenţia următoarele trăsături ale acestuia:
- Este o formă de manifestare a crimei organizate și, în această calitate, posedă
trăsăturile caracteristi ce acestui ti p de criminalitate, are o esenţă identi că și
se supune legilor de existenţă proprii fenomenului din care face parte. Trafi cul
de persoane este organizat de grupuri criminale clandesti ne care sînt adesea
implicate și în alte ti puri de criminalitate organizată. Structurile acestor grupuri
sînt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare izolate, pînă la organizaţii
structurate la nivel internaţional.
- Este o formă de violenţă, deoarece victi mele trafi cului sînt supuse adesea unor
forme de violenţă care le afectează foarte grav.

Citeste mai mult pe http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Combating_Trafficking_-_Moldova.pdf