Legislaţie naţională
Primele acte legislative privind explicit traficul de fiinţe umane datează din anul 2001.
Legislaţia actuală se referă la traficul de fiinţe umane, cuprinzând prevederi specifice
privind traficul de copii, denumit „trafic de minori”.
Până la apariţia normelor speciale în materie de trafic de persoane conţinute de Legea nr.
678/2001 activităţile infracţionale aflate în legătură cu exploatarea şi traficarea
persoanelor erau în mod lacunar incriminate în Codul Penal, sfera acestor acţiuni ilicite
fiind mult restrânsă, sancţionându-se numai
- lipsirea ilegală de libertate (art. 189),
- sclavia (art. 190),
- supunerea la muncă forţată sau obligatorie (art. 191),
9- proxenetismul (art. 329).
În acest context legislativ, pe de o parte, rămâneau nesancţionate o serie de activităţi
ilegale desfăşurate cu scopul de a favoriza traficarea persoanelor, iar, pe de altă parte, nu
se asigura o protecţie juridică eficienta împotriva tuturor formelor de acţiune prin care
sunt susceptibile a se realiza comerţul şi exploatarea fiinţelor umane.
Deosebirile esenţiale introduse de noua legislaţie constau în aceea că, pe de o parte, în
conţinutul legal al infracţiunii de trafic sunt enumerate toate activităţile ilegale
susceptibile a contribui la realizarea traficării persoanei şi sunt avute în vedere toate
formele de exploatare, în timp ce în conţinutul infracţiunilor cuprinse în Codul Penal sunt
cuprinse numai anumite activităţi infracţionale (de ex. îndemnul ori înlesnirea
practicării prostituţiei, ori recrutarea unei persoane în scopul de a practica
prostituţia, la infracţiunea de proxenetism, ori supunerea unei persoane la prestarea
unei munci în contra voinţei sale, în cazul infracţiunii de supunere la muncă forţată
sau obligatorie etc.) şi sunt avute în vedere forme distincte de exploatare a fiinţei umane
( din punct de vedere sexual, din punct de vedere al muncii etc. )
Legea penală, în general, cât şi legea penală în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic
de persoane se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României, precum şi
infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau
dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară. De asemenea, legea penală se aplică
infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra vieţii unui cetăţean roman sau prin
care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român,
când sunt săvârşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul ţării, punerea în mişcare a acţiunii penale făcându-se numai cu
autorizarea prealabilă a procurorului general.
Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât cele arătate mai sus, săvârşite în afara
teritoriului ţării, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază
pe teritoriul ţării dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a
fost săvârşită sau dacă făptuitorul se afla în ţară. Pentru infracţiunile îndreptate contra
unui cetăţean roman, infractorul poate fi judecat şi în cazul în care s-a obţinut extrădarea
lui. Aceste dispoziţii nu se aplică însă în cazul în care, potrivit legii statului în care
infractorul a săvârşit infracţiunea, exista vreo cauză care împiedică punerea în mişcare a
acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când
pedeapsa este executată sau considerată ca executată. Art.7 din Codul Penal prevede
expres că dispoziţiile prezentate mai sus se aplică numai în cazul în care nu se dispune
altfel printr-o convenţie internaţională, iar în art.8 se arată că legea penală nu se aplică
infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către
alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse
jurisdicţiei penale a statului roman.
Dispoziţia specială a Legii nr. 678/2001 conţinută în art. 19 se referă la aplicarea
obligatorie a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prevăzute de art. 118 c. pen. în
situaţia în care s-a stabilit existenţa infracţiunii şi a vinovăţiei făptuitorilor. În acest sens,
10banii, valorile ori alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor reglementate
în acest act normativ, ori bunurile ce au servit la săvârşirea acestor infracţiuni precum
şi categoriile de bunuri enumerate în art. 118 c.pen. sunt supuse confiscării. Sunt
considerate bunuri ce au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au
folosit la realizarea transportării persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste
persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.
Art.20 din Legea nr.678/2001 prevede şi o cauză de impunitate, respectiv, persoana
care a fost supusă traficului, care a săvârşit infracţiunea de prostituţie prevăzută de
art.328 C.pen., nu se pedepseşte pentru această infracţiune dacă mai înainte de a se fi
început urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic încunoştinţează autorităţile
competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce
făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora. Aceasta este o prevedere
foarte importantă, deoarece astfel se înlesneşte urmărirea şi pedepsirea făptuitorilor,
persoana vătămată având, de cele mai multe ori, un rol însemnat în desfăşurarea urmăririi
penale asupra acestora şi, în final, în condamnarea acestora.
Prevederile legale referitoare la serviciile sociale şi drepturile garantate prin lege pentru
victimele traficului de fiinţe umane (Legea 678/2001) sunt:
- protecţie şi o asistenţă specială, fizică, juridică şi socială
- dreptul la recuperare fizică, psihologică şi socială.
- victimele pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistenţă şi protecţie a
victimelor traficului de persoane; centrele trebuie să ofere condiţii civilizate de cazare şi
igienă personală, hrană, asistenţă psihologică şi medicală.
- victimelor cazate temporar li se asigură de către asistenţii sociali din aparatul
consiliului local în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea centrele, informaţii
şi consiliere pentru a beneficia de facilităţile asigurate prin lege persoanelor
marginalizate social.
- Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă din judeţele în care se înfiinţează şi
funcţionează centrele organizează, dacă este posibil, programe speciale de scurtă durată
pentru iniţierea sau formarea profesională a victimelor cazate. De asemenea, asigură, cu
prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în
vederea identificării unui loc de muncă.
- Victimelor traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe sociale, cu
prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 678/2001, adoptat la 13 martie 2003, suplimentează
prevederile legii 678/2001 şi ale Planului Naţional privind prevenirea şi combaterea
traficului de fiinţe umane. Articolul 53 (4) stipulează faptul că minorilor li se acordă
protecţie şi asistenţă specială, în raport cu vârsta lor. De asemenea, Regulamentul
detaliază responsabilităţile instituţiilor statului în prevenirea şi combaterea traficului de
fiinţe umane, stabilind şi modalităţile de repatriere a cetăţenilor români victime ale
traficului pe teritoriul altor state.
11Pe baza prevederilor acestor norme metodologice s-a constituit, fără personalitate
juridică, Grupul Interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de
prevenire şi combatere a traficului de persoane.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 105/2001 privind graniţele României, modificată prin Legea
39/2003, stipulează pedepse pentru trecerea ilegală a frontierei. Sancţiunea închisorii
contravenţionale poate fi aplicată minorilor peste 16 ani, în acest caz limitele sancţiunii
prevăzute în ordonanţa de urgenţă fiind reduse la jumătate. Pentru copiii sub 16 ani se
aplică prevederile legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
Aceste noi dispoziţii vin în ajutorul organelor de cercetare penală pentru urmărirea şi
judecarea cazurilor de trafic. Prevederile referitoare la protecţia martorilor precum şi
regimul favorabil al sancţionării copiilor care săvârşesc infracţiunea de trecere
frauduloasă a frontierei pot ajuta în cursul strângerii probelor ce formează materialul de
urmărire penală a infracţiunilor de trafic. Aceste prevederi sunt de natură a încuraja
victimele traficului în a depune mărturie.
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate, defineşte printre
altele ca infracţiuni deosebit de grave proxenetismul, traficul de fiinţe umane şi sclavia.
Un grup organizat în scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni deosebit de
grave (aşa cum sunt definite de lege) este considerat un grup criminal. Reprezintă
infracţiune iniţierea, organizarea, apartenenţa sau sprijinirea prin orice mijloace a unui
grup criminal, fiind pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi. Legea este focalizată asupra definirii procedurilor la nivel naţional şi asupra
cooperării internaţionale în scopul prevenirii şi combaterii crimei organizate.
Un alt aspect deosebit de important este stoparea adopţiilor internaţionale în 2001, prin
Moratoriul impus de către Guvernul României, datorită legislaţiei neacoperitoare în acest
domeniu. Dreptul la o familie prin adopţie constituie un drept fundamental şi se aşteaptă
ca legea copilului şi legea privind adopţia să fie finalizate şi adoptate până la sfârşitul
anului 2004.
