Prezentul studiu şi-a propus să analizeze traficul de copii în scopul exploatării sexuale şi
a exploatării prin muncă, fără a minimaliza extinderea sau efectele traficului în scopul
transplantului de organe sau a adopţiilor ilegale. De asemenea, autorii s-au concentrat
asupra traficului de copii din România în alte state europene, evidenţiind în acelaşi timp
lipsa studiilor asupra traficului intern de copii, fenomen semnalat de jurnalişti în ultima
perioadă.
România este în primul rând o ţară de origine pentru victimele traficului de fiinţe umane.
US Department Report7 caracterizează România ca ţară de origine şi de tranzit în special
pentru femei şi fete traficate în Bosnia, Serbia, Macedonia, Kosovo, Albania, Grecia,
Italia şi Turcia în scopul exploatării sexuale.
România se poziţionează între fostul bloc sovietic şi ţările fostei Iugoslavii care au suferit
nu doar efectele negative ale tranziţiei, ci şi consecinţele războiului. Datorită poziţiei sale
geografice, România este o importantă rută (ţară de tranzit) pentru victimele traficului din
Republica Moldova, Ucraina şi, uneori, din unele ţări asiatice.
Până în 2002, zona Balcanilor reprezenta principala arie către care erau traficate
persoanele din România, de aici fiind repatriat numărul cel mai ridicat de victime.
Persoane din România şi din Republica Moldova8
erau traficate prin România cel mai
adesea în Serbia şi Muntenegru, iar de aici în alte ţări balcanice sau vest europene. Cazuri
de femei şi copii traficaţi din România au fost raportate în Bosnia şi Herţegovina,
Macedonia, Muntenegru şi Serbia (inclusiv Kosovo). De asemenea, astfel de cazuri sunt
întâlnite în ţări vest europene ca Belgia, Luxemburg şi Franţa. În afara Europei, cazuri
izolate de victime din România au fost raportate în Cambogia, Canada sau Africa de Sud.
Un raport ECPAT9 din 2001 identifica principalele destinaţii ale victimelor traficului din
România ca fiind:
- Belgia (fete şi băieţi traficaţi în scopul exploatării sexuale de către grupuri
organizate din Albania)
- Italia (după Albania, România este a doua ţară de origine a copiilor traficaţi în
Italia)
- Norvegia
- Olanda (în special băieţi).
Raportul din 2002 al institutului de cercetare Protection Project10 evidenţia faptul că la
nivel naţional 50% din femeile traficate din România provin din nord estul ţării.
Începând cu anul 2003, principalele destinaţii ale victimelor traficului din România sunt
Spania, Italia, Franţa, Olanda, Austria şi Grecia. Cel mai mare număr de copii traficaţi şi
de copii separaţi au fost returnaţi din aceste ţări. Această schimbare în destinaţiile copiilor
victime ale traficului este în strânsă legătură cu migraţia pentru muncă, dar şi cu cererea
din aceste ţări.
Deşi nu există statistici oficiale privind victimele originare din alte ţări găsite în
România, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul
prevenirii traficului şi asistării victimelor traficului de fiinţe umane evidenţiază faptul că
o parte din victimele traficului aflate iniţial în tranzit prin România, rămân în ţară unde
sunt exploatate. Considerăm astfel că sunt necesare investigaţii privind traficul de copii în
scopul exploatării sexuale şi a exploatării prin muncă în România ca ţară de destinaţie.
Lipsa datelor este caracteristică, aşa cum am menţionat anterior, şi în cazul traficului
intern. Jurnaliştii prezintă cazurile unor copii implicaţi în prostituţie sau în muncă forţată,
traficaţi chiar de părinţii lor sau de persoane care îi au în îngrijire. Considerăm că
problema traficului intern necesită atenţie atât din partea instituţiilor statului responsabile,
cât şi din partea organizaţiilor neguvernamentale.
3.1. Statistici privind traficul de copii
Pentru moment nu există o metodologie la nivel mondial prin care să se estimeze numărul
victimelor traficului. În România, deşi au fost înregistrate progrese în prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane, nu există o statistică unitară privind victimele
repatriate. Diferiţi actori sociali oferă date statistice care reflectă grupurile ţintă asupra
cărora se concentrează: OIM – repatrieri voluntare, Ministerul Administraţiei şi
Internelor – numărul minorilor neacompaniaţi repatriaţi prin intermediul acordurilor
bilaterale, ONG-uri – cazuri asistate. În unele situaţii, aceeaşi victimă este cuprinsă în
statistica mai multor instituţii/organizaţii, astfel încât este imposibilă o estimare clară la
nivel naţional a numărului şi caracteristicilor sociale ale victimelor repatriate.
Pactul de Stabilitate evidenţia în 200311 faptul că în perioada ianuarie 2000 – mai 2003 sau asistat în România un număr de 778 victime ale traficului. Numărul victimelor de
cetăţenie străină asistate în România se ridică la 40. Aceste date cuprind în principal
femei şi fete care s-au întors voluntar în România prin intermediul programelor de
asistenţă conduse de OIM şi alte ONG-uri.
Din statistica oferită de OIM reiese faptul că numărul copiilor repatriaţi, victime ale
traficului, a cunoscut fluctuaţii în ultimii ani. Începând cu anul 2000, copiii reprezintă un
10 Institut de cercetare privind drepturile omului din cadrul Universităţii Johns Hopkins (School of
Advanced International Studies), Washington
11 Facts and Figures.Regional Clearing Point, First Annual Report, 2003, Stability Pact
18procent de aproximativ 23% din totalul victimelor repatriate (figura 1). În 2003, copiii au
reprezentat un procent de 18,4% din totalul victimelor asistate de OIM. Chiar dacă
numărul copiilor repatriaţi este mai mic în 2003 comparativ cu perioada 2000 - 2002,
OIM exprimă îngrijorarea faţă de tendinţa de scădere a vârstei copiilor care devin victime
ale traficului. Între 2000 şi 2003, OIM a asistat un număr de 161 copii traficaţi.
Datele din figura 2 arată faptul că segmentul de vârstă cel mai afectat de trafic este 18 –
20 de ani. Aceasta este însă vârsta la care tinerele sunt repatriate, neprecizând cu
exactitate vârsta la care au fost recrutate. Luând în considerare faptul că „perioada de
trafic variază de la două luni la doi ani”12, se poate afirma că unele dintre persoanele
adulte repatriate au devenit victime ale traficului când erau minore.
Date oferite de Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog
evidenţiază faptul că în anul 2002 un număr de 59 de copii repatriaţi au declarat că au
fost traficaţi. Dintre aceştia, 22 de copii au fost implicaţi în comiterea de furturi, 31 au
fost constrânşi să practice cerşetoria, iar 6 fete au fost obligate să se prostitueze în folosul
traficanţilor.
În anul 2003, un număr de 1034 de copii au fost returnaţi de pe teritoriul a 25 de ţări
europene, ponderea cea mai mare având-o Italia (296 copii), Franţa (96 copii), Belgia (77
copii), Germania (76 copii), Spania (75 copii) şi Austria (68 copii). Până în martie 2004,
dintre aceştia au fost audiaţi un număr de 402 copii, 93 declarând că au fost victime ale
traficului de fiinţe umane. Deoarece o mare parte din aceşti copii nu pot fi intervievaţi
imediat după repatriere (sunt traumatizaţi, speriaţi, iar o relaţie de încredere trebuie să se
stabilească cu persoanele care îi au în grijă), Direcţia Generală de Combatere a Crimei
Organizate şi Antidrog estimează că până la mijlocul anului 2004 vor fi intervievaţi toţi
copiii repatriaţi în 2003.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu