Dintre cazurile de copii asistate de către OIM, categoria de vârstă cea mai des întâlnită
este 15 – 17 ani, majoritatea covârşitoare fiind fete. Nivelul de educaţie al copiilor este
scăzut, aceştia abandonând şcoala. Copiii provin în special din zona Moldovei, din familii
dezorganizate, în care sărăcia accentuează toate celelalte probleme (alcoolism, abuz,
violenţă fizică şi verbală). Familia este caracterizată de asemenea de un nivel redus al
educaţiei. Relaţiile copilului cu familia sunt slabe, acesta fiind astfel mult mai vulnerabil
la influenţe exterioare.
Un alt factor care contribuie la vulnerabilitatea copiilor sunt „poveştile de succes”:
cazurile persoanelor care au fost plecate în străinătate şi care s-au întors după o perioadă
scurtă de timp cu sume mari de bani. Din acest punct de vedere, zona nordică a ţării este
cunoscută ca o importantă sursă a emigraţiei ciclice pentru muncă. În aceste condiţii este
relativ uşor să recrutezi un copil utilizând false promisiuni de muncă în afara ţării. De
asemenea, există familii care pleacă împreună cu copiii în afara ţării sau îşi dau
consimţământul pentru ca aceştia să călătorească singuri sau însoţiţi de alte persoane
(rude, prieteni, cunoştinţe), neştiind sau nevrând să ştie la ce fel de „muncă” vor fi supuşi
copiii.
S-a constatat că o caracteristică importantă a copiilor care părăsesc ţara o reprezintă
percepţia acestora asupra posibilităţilor de realizare personală în locul/ţara nativă. Având
un nivel al şcolarizării şi al pregătirii profesionale scăzut, copiii percep viitorul lor în ţară
ca fără posibilităţi de a avea un trai decent. De asemenea, lipsa informaţiilor despre
modalităţile legale de a munci într-o altă ţară (vârsta minimă legală, acte necesare,
pregătire profesională) îi fac vulnerabili în faţa unor promisiuni de slujbe foarte bine
plătite şi care nu necesită o pregătire specializată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu